Eu am o relatie toxica cu mama mea. Din copilarie. Din pacate tata a murit cand aveam 20 de ani, acuma am 49 si sunt singura ruda a mamei mele. Nu am frati, nu am matusi, nu am verisori. Mama sufera din tinerete de tulburare de personalitate histrionica cu nuante obsesiv convulsive. Ea mereu s-a folosit de mine si oricine ajunge in preajma ei, pentru a face toate in locul ei. Are 78 de ani. A trecut prin multe probleme de sanatate cand, am fost mereu alaturi de ea si pot zice ca fizic acum e sanatoasa. Dar sta inchisa in casa ei si asteapta ca toti sa o caute, sa povesteasca cu ea sa ii faca cumparaturi. Daca eu o refuz cu ceva, roaga strainii sa o ajute. Mereu a fost ca si cum ea ar fi fost copilul meu, nu invers. Si da, de multe ori rabufnesc deoarece nu accepta nici un refuz. Si apoi ma sint frustrata. Citesc mult, dar nu am reusit sa o iert cu adevarat pentru toata copilaria mea si viata mea de adult. Orice as face sa ii fie pe plac, aprecierea dureaza foarte putin, dupa care apare o alta sarcina pe care – dupa parerea ei – ar trebui sa o indeplinesc. Ajung sa o iert pentru ce a facut ieri, dar azi rupe iar pansamentul de pe rana, cu noi acuzatii. Am doi copii mari. De sotul meu am divorta dupa 19 ani de casnicie, tocmai pentru ca am realizat ca linga el nu pot sa fiu eu insami. Ca si daca as fi altfel, tot nu m-ar aprecia. Acuma m-am regasit ca femeie. In privinta altor aspecte din viata mea sunt multumita, am doi copii minunati, imi place ce fac, ma consider o norocoasa. Dar ramane relatia cu mama, pe care nu o pot rupe, dar care ma afecteaza negativ zi de zi si imi creaza stres. inteleg ca pe ea nu o pot schimba, dar CUM sa reusesc sa ma apar pe mine insami, de efectul comportamentului ei?
↧