Din punct de vedere rațional, iubirea de sine este ca un concept umbrelă care conține în interiorul său toate celelalte concepte precum stima de sine, încrederea în sine, autovalorizarea etc. Așadar, atunci când te iubești pe tine însuți, te respecți, nu accepți compromisuri care ți-ar știrbi stima de sine, nu faci lucruri care te fac să te simți rău, nu accepți în preajma ta oameni care te trag în jos sau alături de care nu te simți în largul tău (ți-e greu să fii tu însuți) și de asemenea nu accepți relații disfuncționale sau toxice. Ești conștient de valoarea ta și te prețuiești.
Iubirea chiar este un concept abstract dar asta nu o face mai puțin reală.
A fi o persoană rațională sau emoțională nu influențează cât de mult te iubești pe tine însuți. Ar fi greșit dacă am spune că o persoană emoțională, adică focalizată pe ceea ce simte mai degrabă decât pe ceea ce gândește, are o capacitate mai mare de a se iubi pe sine sau pe alții. De exemplu, o persoana emotionala poate sa nu se iubeasca pe sine, pe cand una rationala da, si invers. Nu este o regula. Iubirea de sine nu ține de focusul atenției noastre- pe emoții sau pe gânduri, ci ține de felul în care ne raportăm la noi înșine și de cât de mult credem (credințe conștiente și inconștiente) că merităm și valorăm. Asadar, ne iubim conditionat.Daca avem anumite realizari si atingem anumite standarde tot de noi impuse, atunci meritam sa ne iubim, sa ne purtam cu blandete si caldura fata de noi insine. Daca nu, ne blamam, ne simtim vinovati, ne simtim nedemni.
Iubirea neconditionata fata de noi insine implica acceptare neconditionata, compasiune fata de propria persoana, iertare de sine, intelegere, autosustinere si incredere. A te iubi neconditionat inseamna a considera ca esti suficient de bun asa cum esti, cu toate ca esti constient de punctele tale slabe pe care te straduiesti sa le imbunatatesti. Iubirea de sine implica, de asemenea, dorinta si actiunea inspre evolutie, dar fara autoblamare, autopedepsire sau autosabotare atunci cand ne confruntam cu esecul, cand ne simtim lipsiti de putere sau cand nu reusim sa ne atingem obiectivele din prima. Iubirea de sine implica autoperfectionare si a ne dori ceea ce este intr-adevar inspre binele nostru.
Dacă vrei SĂ SIMȚI iubirea de sine, concentrează-te pe interiorul tău. Observă cum te face să te simți atitudinea pe care o ai față de tine. Cum te face să te simți felul în care îți vorbești, cuvintele pe care ți le adresezi, cum te raportezi la acțiunile tale, cum te autoevaluezi. Dacă te simți bine, în siguranță, susținută și împăcată cel mai probabil atitudinea față de tine este una iubitoare. Dacă nu te simți bine, din fericire poți schimba acest lucru, pentru că, așa cum am exemplificat în acest articol, iubirea de sine se învață, se cultivă, se clădește.
Iubirea de sine nu ne părăsește niciodată și o putem accesa în orice moment dacă ne focalizăm atenția asupra ei, asupra interiorului nostru. Vom simți compasiune, acceptare, înțelegere, armonie, susținere, încredere, respect, conectare cu propria noastră ființă. Ne vom simți unificați, întregi și plini și vom simți o dorință arzătoare să dăruim și altora din prea-plinul nostru. Ne vom simți inundați de prea-plin :)