Multumesc de raspuns. Mi-a atras atenţia in special ideea ca acceptarea de sine nu exclude dorinta de autoperfectionare ci aduce o atitudine de toleranta şi blandete in fata ptopriilor slabiciuni, greseli sau esecuri. Interesant… şi totusi … in cazul meu dorinta de perfectionare impreuna cu atitudinea critica, aproape intolerantă fată de mine a generat rezultate care mi-au crescut stima de sine. Stima mea de sine (ce ciudata asociere de cuvinte!)se bazeaza pe valorile pe care consider ca le reprezinta fiinţa mea şi nu pe simpla acceptare de sine. Având conştiinţa valorii mele(sună arogant, poate aceste este adevarul)în prezent, am mai multa toleranţa fata de greselile şi ezitările mele decât in trecut pentru că le raportez la realizarile mele, la evoluţia mea.
↧